Creşterea potenţialului satelor transilvane pentru turismul cultural

SITUAŢIA

SATELE DIN SUDUL TRANSILVANIEI au un potenţial deosebit pentru a dezvolta un turism cultural de patrimoniu de nivel european, potenţial care rezultă dintr-o serie de avantaje îmbinate care descriu unicitatea regiunii: sate care şi-au păstrat aspectul şi atmosfera istorică, şarmul caselor şi gospodăriilor transilvane, biserici fortificate unice în Europa, fundalul natural atractiv format din colinele Podişului Transilvaniei, apropierea de oraşele Sibiu, Sighişoara şi Braşov cu fermecătoarele lor centre istorice şi nu în ultimul rând apropierea de lanţul Carpaţilor.
În ciuda tuturor aşteptărilor, turismul cultural şi de patrimoniu nu s-a dezvoltat suficient în zona rurală din pricina lipsei unei oferte pertinente şi a lipsei de promovare a zonei. Interesul operatorilor naţionali şi internaţionali de turism s-a concentrat în principal asupra celor trei oraşe amintite şi în imediata lor vecinătate. Nici creşterea numărului de turişti adusă de Programul Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007 şi nici modernizarea Aeroportului Internaţional Sibiu nu au dus la o creştere semnificativă a numărului de turişti în zona rurală transilvană.

În paralel, satele transilvane au fost afectate de un val de modernizări prost înţelese, care afectează patrimoniul cultural rural şi arhitectura tipică zonei.

Protejarea aspectului arhitectonic al satelor este vitală pentru creşterea potenţialului de dezvoltare a turismului cultural de patrimoniu în Transilvania. Cu toate acestea, activităţile de protejare a patrimo-niului nu pot constitui ele singure o soluţie, ci doar în combinaţie cu aplicarea unor strategii generale turistice, conjugate cu eforturile autorităţilor centrale şi locale cât şi cu cele ale industriei turistice.

PROBLEMA PRINCIPALĂ

Măsurile şi intervenţiile gândite de proprietari ca o înfrumuseţare şi modernizare a caselor tradiţionale distrug imaginea unitară, aspectul tradiţional şi atmosfera satelor încă înainte ca aceastea să fie valorificate în cadrul unui turism responsabil de tip cultural cu orientare spre patrimoniu.

Populaţiei îi lipsesc cunoştinţele şi conştiinţa valorii patrimoniului arhitectonic.
Comunităţile săteşti nu au analizat posibilitatea de dezvoltare şi de obţinere a unor venituri din turismul cultural.

CONTEXTUL

Aspectul satelor transilvane a rămas nealterat vreme de sute de ani şi a scăpat aproape neatins până şi de agresivul program de sistematizare a satelor iniţiat de Nicolae Ceauşeşcu, conform căruia aproximativ 5.000 de sate ar fi urmat să se transforme în hibride urbanizate artificial în cadrul unor combinate agro-industriale.

Până în anul 2005 mulţi jurnalişti europeni au scris articole în care s-au declarat fermecaţi de patrimoniul cultural al Transilvaniei, care, datorită aspectului nealterat, ar putea fi socotit o atracţie pentru turismul cultural responsabil („Satele arată ca şi cum au fost salvate şi păstrate din perioada Europei preindustriale“)

În paralel cu dezvoltarea economică a României, în ultimii patru ani a început în numeroase localităţi un proces de schimbare, care distruge iremediabil aspectul satelor. Schimbările apar mai întâi izolat, în ritm lent şi afectează mai întâi anumite elemente constructive ale clădirilor vechi (înlocuirea sau reconstruirea ferestrelor, obloanelor, uşilor, porţilor, faţadelor, acoperişurilor) şi mai puţin prin construcţii noi. Odată cu creşterea venitului, cu îmbunătăţirea posibilităţilor de transport şi mai ales cu accesibilitatea tot mai accentuată a materialelor de construcţie de la lanţurile de supermagazine specializate deschise în tot mai multe oraşe, procesul de schimbare a devenit neaşteptat de rapid. Motivele sunt diverse: de la dorinţa sinceră de modernizare până la încercarea de a afecta un statut social urban. O altă cauză este dată de numărul mare de săteni din sudul Transilvaniei care lucrează ca muncitori sezonieri în ţările UE, care, cu banii câştigaţi, cu exeperienţa acumulată acolo şi cu impresiile căpătate în urma contactului cu modul de construire occidental, introduc în satele lor de origine un amestec de stiluri constructive şi decorative care nu au nimic în comun cu arhitectura tradiţională a zonei. Se poate prevedea că în special satele aflate de-a lungul şoselelor naţionale şi regionale îşi vor pierde în câţiva ani aspectul istoric.

În numeroase cazuri, prin modificarea aspectului clădirilor şi prin construirea unora noi, aceste sate construite de-a lungul drumului îşi vor pierde nu numai caracterul armonios din punct de vedere optic, ci şi în general atractivitatea pentru turiştii occidentali, devenind pentru aceştia doar un drum urât spre altă destinaţie. Vechile case cu frontoane specifice trapezoidale şi acoperişurile în patru ape vor suferi modificări atât în privinţa culorilor, materialelor cât şi formei: acoperişurile vor fi înlocuite cu unele simple în două ape, adesea acoperite cu ţigle din beton colorat, ferestrele casetate duble din lemn vor fi înlocuite cu ferestre simple, de dimensiuni atipice, în rame de plastic, faţadele îşi vor pierde fermecătoarele ornamente şi stucaturi, fiind acoperite cu plăci de polistiren expandat şi zugrăvite cu vopsele lavabile în culori ţipătoare‚ iar soclurile îmbrăcate în gresie sau spărtură de marmură.

STRUCTURA PROBLEMATICII ŞI INIŢIATIVELE ANTERIOARE

Aşa cum s-a mai arătat, distrugerea patrimoniului arhitectonic este aproape ireversibilă mai ales în satele aflate de-a lungul şoselelor principale. În zonele mai îndepărtate procesul de schimbare nu a început încă. Există şi situaţii intermediare: în unele localităţi schimbările au afectat un număr restrâns de case, fără a afecta aspectul general al satului. În aceste cazuri mai există încă şansa de a proteja patrimoniul construit al acestor localităţi şi de a-l transforma într-o sursă de venituri pentru locuitori.

Populaţia rurală nu este conştientă de valoarea patrimoniului arhitectonic şi rolului pe care acesta l-ar putea avea în dezvoltarea satelor. Cel mai adesea această afirmaţie este valabilă şi pentru primarii localităţilor care au, în unele cazuri, un rol în acordarea autorizaţiilor de construire şi în disciplina în construcţii. La nivelul autorităţilor judeţene nu există compartimente stabile care să consilieze şi să ofere pregătire primarilor în acest domeniu, să le pună la dispoziţie un instrumentar de informare a populaţiei.

Distrugerea potenţialului turistic al satelor trece oarecum neobservată de opinia publică şi de presa care se preocupă mai ales de subiecte urbane. De asemenea nici printre reprezentanţii branşei turistice nu pare să existe o recunoaştere riscului care ameninţă oportunitatea de afaceri reprezentată de satele transilvane.

Pierderea specificităţii arhitectonice rurale este deplânsă în intervenţii izolate de către grupările profesionale specializate în patrimoniu, arhitectură şi turism cât şi de mass media, însă este în general privită drept un proces inevitabil.

În 2008 o iniţiativă a autorităţilor locale din judeţul Sibiu a adus la aceeaşi masă primarii a 15 localităţi care au semnat un „manifest pentru protejarea patrimoniului cultural al oraşelor şi satelor transilvane“. Manifestul a avut parte de o deosebită atenţie din partea mediilor de informare în masă, însă din păcate măsurile de punere în practică a acestuia au fost foarte limitate în condiţiile în care unele primării nu au atribuţii în domeniul autorizării în construcţii iar în alte cazuri lipseşte consecvenţa în aplicarea disciplinei în construcţii.
Se constată că nu există knowhow-ul şi instrumentarul necesar în etapele următoare - pentru informare şi popularizare în rândurile populaţiei rurale a valorii patrimoniului, pentru iniţierea unor exemple de turism cultural rural responsabil derulat în clădiri istorice şi de patrimoniu cultural. Proiectul îşi propune să preia şi să multuplice experinţele acumulate de fundaţia Mihai Eminescu Trust în ultimii zece ani în şase sate, experienţe derulate după principiul „whole village-approach“ cu rezultate pozitive. Activităţile şi realizările Mihai Eminescu Trust sunt exemple de „best practice“ în domeniile protejării patrimoniului arhitectonic şi dezvoltării turismului rural, însă efectul lor este redus la un număr limitat de sate. Pentru multiplicarea şi diseminarea învăţămintelor/experienţelor într-un număr mai mare de sate din regiune, instrumentele utilizate până în prezent trebuie evaluate, prelucrate şi adaptate pentru o utilizare mai largă.

ALTE OBSTACOLE

Proiectul va căuta soluţii pentru următoarele probleme identificate bazate pe situaţiile prezentate mai sus.

• Până în prezent nu există cercetări şi sondaje care să lămurească de ce populaţia rurală modifică aspectul caselor şi clădirilor şi nici o strategie respectiv nici un plan de acţiune pentru a contracara fenomenul distrugerii satelor. Puţinele iniţiative şi activităţi înm acest domeniu se derulează din păcate ne-coordonat.
• Primarii comunelor şi satelor nu au la dispoziţie cursuri şi materiale informative despre importanţa păstrării stilului arhitectonic al satelor şi despre metodele folosite iar primăriile nu au material infor-mativ în acest sens, pe care să se bazeze în analizarea cererilor de autorizaţii de construire.
• Lipseşte un sistem de consultanţă şi sprijin pentru populaţia rurală în dezvoltarea ofertelor turistice.
• Autorităţile judeţene nu au avut până acum la dispoziţie materiale de pregătire şi consiliere, activităţile de acest tip desfăşurându-se în multe situaţii în stiluri şi maniere individuale.

OBIECTIVELE PROIECTULUI ŞI GRUPURILE ŢINTĂ

Proiectul îşi propune următoarele obiective:

• Realizarea unei strategii pentru protejarea patrimoniului arhietctonic sătesc şi a potenţialului turistic al satelor transilvane şi
• Elaborarea unei game largi de materiale pentru informarea, influenţarea şi mobilizarea populaţiei rurale, cât şi materiale pentru lărgirea ofertei turistice în direcţia turismului rural responsabil cultural şi de patrimoniu.

Grupurile ţintă cărora se adresează proiectul sunt:

• primarii comunelor şi satelor (şi aparatului acestora) şi
• populaţia sătească.

Intermediari:

• organizaţii neguvernamentale,
• profesori şi cadre didactice din şcoli, universităţi şi alte instituţii din domeniul educaţiei
• mass-media

CONCEPTUL PROIECTULUI

Din cauza perioadei scurte de derulare, proiectul nu poate derula o campanie de mare amploare, însă poate pune bazele şi poate pregăti instrumentele pe care în anii viitori autorităţile publice, instituţiile şi organizaţiile să poată activa într-o manieră sistematică, eficientă şi coordonată în direcţia protejării arhitecturii rurale tradiţionale şi dezvoltării ofertelor de turism rural cultural şi de patrimoniu.

Elaborarea instrumentelor de planificare trebuie să se realizeze pe baza unui studiu socio-economic şi cultural care să analizeze percepţia, motivele, aşteptările şi neînţelegerile sătenilor şi primarilor în legătură cu patrimoniul şi dezvoltarea turismului cultural. Strategia va fi discutată cu autorităţile, instituţiile şi organizaţiile din regiune. Recomandările strategiei, planul de acţiune şi planul de finanţare pentru etapa pilot vor fi conectate cu masterplanul turistic pregătit de Consiliul Judeţean Sibiu.

Pe baza studiului socio-economic şi cultural vor fi elaborate instrumentele de informare şi sensibilizare a populaţiei pentru creşterea potenţialului turistic. Acestea vor căuta o abordare inovatoare care să depăşească pedagogia mustrărilor şi a îndemnurilor şi să prezinte valoarea bunurilor culturale în legătură cu interesele economice ale populaţiei rurale. Intenţia este de a prezenta turismul rural de patrimoniu ca o sursă de venituri pentru care este vitală păstrarea aspectului şi atmosferei satelor. În afară de broşura cu reguli pentru păstrarea aspectului satelor, informaţiile vor fi transmise şi prin intermediul unei campanii de evenimente culturale cu muzică, o piesă de teatru şi o expoziţie itinerantă. Aceste evenimente sunt gândite să îmbrace mesajul într-o formă atractivă şi uşor de înţeles, prin care să se realizeze informarea şi sensibilizarea populaţiei săteşti faţă de valoarea arhitecturii săteşti.

Pentru dezvoltarea ofertei turistice în zona rurală a fost planificată o serie de ghiduri, manuale şi broşuri care urmează să fie folosite în cadrul claselor primare din şcoli, în campaniile de informare şi în activiăţile asociaţiilor de turism. Acestea se adresează celor două grupuri-ţintă: primarii satelor (şi aparatul primăriilor) şi sătenii ca potenţiali ofertanţi de servicii turistice. Pentru primari sunt prevăzute ghiduri cu exemple de bune practici atât în organizarea şi întreţinerea spaţiilor publice cât şi în încurajarea dezvoltării ofertelor turistice. Alte materiale se adresează direct populaţiei rurale, cum ar fi de exemplu broşura cu exemple de bună practici pentru dezvoltarea ofertelor turistice mici (produse locale, fructe, băuturi, suveniruri) şi un manual pentru sătenii care ar dori să dezvolte o ofertă de de cazare (camere de oaspeţi, pensiuni) în cladiri valoroase pentru stilul de arhitectură transilvan.

Materialele vor fi distribuite atât în intervalul de derulare a proiectului, cât şi în anii care vor urma prin intermediul asociaţiilor judeţene de turism şi consiliilor judeţene din regiune. Aceste materiale vor fi în aşa fel structurate şi redactate încât vor putea fi înţelese şi folosite de grupurile ţintă fără vreo pregătire prealabilă.

REZULTATE PLANIFICATE ALE PROIECTULUI

Instrumente de planificare

1. Studiul socio-economic şi cultural
2. Elaborarea unei strategii pentru păstrarea arhitecturii satelor.
3. Elaborarea unui plan de acţiune pentru
4. Plan de finanţare a acţiunilor

Instrumente de informare şi sensibilizare a populaţiei în scopul creşterii potenţialului turistic

5. Documentaţia cu reguli pentru păstrarea aspectului satelor (bune practici şi exemple greşite)
6. Manual şi caiet de exerciţii pentru elevii de şcoală primară
7. Piesă de teatru pentru populaţia rurală
8. Expoziţie itinerantă – măsuri pentru păstrarea aspectului satelor

Instrumente pentru dezvoltarea ofertei turistice

9. Ghidul primarului – măsuri pentru dezvoltarea turismului rural
10. Broşură cu exemple de bune practici în dezvoltarea ofertelor turistice mici
11. Broşură-ghid pentru sătenii care vor să deschidă unităţi de cazare (camere de oaspeţi, pensiuni)
12. Ghidul pentru primari: „Elemente de bază pentru dezvoltarea turismului în sate“.

TITULAR DE PROIECT ŞI PARTENERI

Proiectul este un proiect de cooperare româno-german derulat de Consiliul Judeţean Sibiu ca titular de proiect şi Societatea pentru Cooperare Tehnică GTZ (Gesellschaft für technische Zusammenarbeit).

Deoarece îşi propune atingerea unui efect cât mai larg în zona administraţiei publice locale, a instituţiilor, organizaţiilor neguvernamentale şi firmelor private, proiectul va lucrea cu o serie de parteneri care urmează să funcţioneze ca multiplicatori ai efectelor proiectului în viitor.

Partenerii principali ai proiectului sunt Asociaţia Judeţeană de Turism Sibiu, Mihai Eminescu Trust şi Fundaţia ADEPT. Printre partenerii pe care proiectul doreşte să-i atragă se numără consiliile judeţene Alba, Braşov şi Mureş, cât şi instituţiile care activează în domeniu (asociaţii de turism judeţene şi direcţii judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional).

Ca reprezentanţi ai statului şi în acelaşi timp ai comunităţilor locale, primarilor le revine un rol important în aplicarea acţiunilor prevăzute de proiect. În derularea proiectului va avea loc o colaborare strânsă cu organizaţii neguvernamentale, fundaţii, asociaţii şi proiecte cum ar fi Mioritics, Ordinul Arhitecţilor din România sau Hosman Durabil,astfel încât acestea să poată multiplica ulterior efectele proiectului. Şi din partea domeniului privat a foat atrasă o preţioasă colaborare din partea firmelor care promovează variante durabile şi responsabile de turism rural, turism activ şi ecoturism.

Instituţiile din domeniul educaţiei, de exemplu Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucuareşti şi Colegiul de Arhitectură – Conservare şi Restaurare din Sibiu pot fi considerate potenţiali parteneri.

Nu în ultimul rând Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional cât şi Ministerul Turismuluisunt priviţi ca parteneri la nivel naţional. Proiectul şi-a propus să aducă o contribuţie importantă la dezbaterea privind dezvoltarea turismului rural şi la semnalarea unor riscuri şi pericole de pierdere a patrimoniului cultural din România. Proiectul poate fi privit şi ca pilot pentru alte regiuni ale României.

DURATĂ

Decembrie 2009 - August 2010

VEDERE GENERALĂ

Anul 2010 este dedicat finalizării instrumentelor de planificare (strategie, plan de acţiune), elaborării, tipăririi şi distribuirii materialelor de informare (broşuri, ghiduri, manuale şi cărţi pentru copii) cât şi pregătirii şi derulării campaniilor de informare şi conştientizare în zece sate, ca o fază pilot a proiectului.

Deoarece riscul pierderii elementelor de patrimoniu rural în România este unul de scară largă în vreme ce metodele şi mijloacele de reducere a acestuia sunt limitate, considerăm drept foarte necesară o unire a iniţiativelor pentru dezvoltarea unor mecanisme de protejare a patrimoniului arhitectonic din satele transilvane şi dezvoltarea unui turism responsabil bazat pe patrimoniul cultural. În acest context sunt binevenite orice parteneriate şi forme de colaborare venite din partea autorităţilor publice centrale şi locale, organizaţiilor neguvernamentale, instituţiilor de învăţământ, organizaţiilor media sau din partea mediului privat. Propunerile, ofertele şi ideile de colaborare vor fi trimise la Fundaţia pentru Reabilitare, Piaţa Huet nr. 3, 550182, Sibiu, jud. Sibiu, Romania cu menţiunea „Proiectul Creşterea potenţialului satelor transilvane pentru turismul cultural”.